incucât in|cu|cât [BF]
- p.pass., adi. viôt incucâ , viôt incucâsi
-
adi.
cjapât di emozion, maravee, strache e v.i., tant di pierdi la inteligjence, la capacitât mentâl:
restà cui voi incucâts per un moment (Zuan Josef Busiç, Zuan Batiste da la Puarte, La Eneide di Virgjili);
e là al ere incucât a cjalâ (Popolâr - Giovanni Tavoschi, Il pescjadôr - Racconti popolari friulani IV)
Sin. instupidît , inçuchît , imbarlumît , insemenît , sturnît , incuchît , imbambinît