incontradure /-ù-/ in|con|tra|du|re [BF]
-
s.f.
magjie par fâ mâl:
a partirin daurman sù pe mont, risolûts a distrigâ la strie prin che e ves timp di meti in vore lis sôs incontraduris (Renzo Balzan, Toler e la strie)
Sin. bramazion , magheç , malvoli , scontradure , strieç , tristvoli , malefici , maledizion , fature