furibont /-ònt/ fu|ri|bont [CO]
-
adi.
plen di furie, di rabie:
al Vicjari, furibont, i scjampe un sacrament. Alore il frut i dîs: "Ce disial po, siôr Vicjari?" (Alan Brusini, Amîs come prime);
la mari di Rose e jere furibonde cuintri di lui (Gianni Gregoricchio, Îr e doman)
Sin. rabiôs , furiôs , rabiât , imbesteât , furent -
adi.
che al à un ritmi une vore svelt, che al fâs alc cuntun ritmi une vore svelt:
la orchestre e devente furibonde (Arturo Feruglio, Viaç a Vignesie)
Sin. frenetic