furibont  /-ònt/  fu|ri|bont  [CO]

  1. adi. plen di furie, di rabieal Vicjari, furibont, i scjampe un sacrament. Alore il frut i dîs: "Ce disial po, siôr Vicjari?" (Alan Brusini, Amîs come prime); la mari di Rose e jere furibonde cuintri di lui (Gianni Gregoricchio, Îr e doman)
    Sin. rabiôs , furiôs , rabiât , imbesteât , furent
  2. adi. che al à un ritmi une vore svelt, che al fâs alc cuntun ritmi une vore sveltla orchestre e devente furibonde (Arturo Feruglio, Viaç a Vignesie)
    Sin. frenetic
Cul patrocini di
Universitât dal Friûl