fume  fu|me  [CO]

  1. s.f. imprest formât di une canele lungje cun insom un ingjâf avonde larc di tignî une cierte cuantitât di tabac o di altre sostance:  cjaminavin cun libris sot il braç e fumavin la fuma (Popolâr - Dolfo Zorzut, Cimût ca un predi al à fat lâ in paradîs i fraris di un convent)
    Sin. pipe , cai , caife
    1. vizi di fumâ:  lasse la fume, che ti fâs mâl! (Josef Marchet, Aggiunte al Nuovo Pirona)
      Sin. fum
    2. tabac di fumâ:  une altre alçade di muele ai presits dal sâl, de fume, de ferade e la Regjon e je fate e paiade (Josef Marchet, La regjon in pericul)
Cul patrocini di
Universitât dal Friûl