fume
fu|me
[CO]
-
s.f.
imprest formât di une canele lungje cun insom un ingjâf avonde larc di tignî une cierte cuantitât di tabac o di altre sostance:
cjaminavin cun libris sot il braç e fumavin la fuma (Popolâr - Dolfo Zorzut, Cimût ca un predi al à fat lâ in paradîs i fraris di un convent)
Sin. pipe
, cai
, caife
-
vizi di fumâ:
lasse la fume, che ti fâs mâl! (Josef Marchet, Aggiunte al Nuovo Pirona)
Sin. fum
-
tabac di fumâ:
une altre alçade di muele ai presits dal sâl, de fume, de ferade e la Regjon e je fate e paiade (Josef Marchet, La regjon in pericul)