fumarie  /-à-/  fu|ma|ri|e  [CO]

  1. s.f. buse o condot che al puarte fûr il fum di un ambientune cusine ravoltade e ben riparade, comude e frescje, sence nape, ma cu la sô brave fumarie (Giovanni Gortani, Un gustâ diplomatic)
    Cfr. nape , cjamin1
    1. viertidure tal cuviert, che si pues vierzi e sierâ, che e pues ancje coventâ par lâ fûr sul cuviert
  2. s.f. (fig.) ande di superioritâtognune à il so mаgalt, e lu so brâf, / e par chest àn alçade la fumarie (Ermes di Colorêt, I, 165)
    Sin. albasie , supierbie , braùre
  3. s.f. [TS] bot.com. jerbe de famee des Papaveraciis, lat. sient. Fumaria officinalis
    Sin. pît di gjaline
Cul patrocini di
Universitât dal Friûl