fumarie
/-à-/
fu|ma|ri|e
[CO]
-
s.f.
buse o condot che al puarte fûr il fum di un ambient:
une cusine ravoltade e ben riparade, comude e frescje, sence nape, ma cu la sô brave fumarie (Giovanni Gortani, Un gustâ diplomatic)
Cfr. nape
, cjamin1
-
viertidure tal cuviert, che si pues vierzi e sierâ, che e pues ancje coventâ par lâ fûr sul cuviert
-
s.f.
(fig.)
ande di superioritât:
ognune à il so mаgalt, e lu so brâf, / e par chest àn alçade la fumarie (Ermes di Colorêt, I, 165)
Sin. albasie
, supierbie
, braùre
-
s.f.
[TS]
bot.com.
jerbe de famee des Papaveraciis, lat. sient. Fumaria officinalis
Sin. pît di gjaline