figurate
/-à-/
fi|gu|ra|te
[CO]
-
s.f.
(spres.)
viôt figure
Var. figurace
-
s.f.
fat o episodi che al cause une pierdite di dignitât devant di chei altris:
cence un fregul di istruzion no si fâs un pas di nissune bande e si fasin dome un grum di figuratis (Josef Marchet, Lis predicjis dal muini);
"Se doman farìn une figurate cu la contesse, e sarà ancje colpe tô!" (Ercole Carletti, Mariute)
Sin. brute part
, partate
, brute figure
-
s.f.
persone triste o che e varès di vergognâsi, ancje tant che titul di ofese gjeneric:
"Figurate, tu cagarâs li fricis cumò!" al scomence sant Pieri e gji mole un pâr di pugns di vueli sant (Dolfo Zorzut, Viôt di no fâ dal mâl al furistîr);
"Misure lis peraulis, figurate…" (Pieri Piçul, Vieri e gnûf)
Sin. figure porche
, carogne
, ferabut
, vergognôs