ferovie  /-ì-/  fe|ro|vi|e  [CO]

  1. s.f. struture di sinis e di altris aparâts che a coventin pe circolazion dai trensi bombardaments des fuarcis aleadis a vevin sdrumât stradis e feroviis (Max Mauro, Buchenwald 1944)
    Sin. ferade
    Cfr. sine , tren , stazion , vapôr , tregar
  2. s.f. ancje tal pl., imprese publiche o privade che e viôt di chê struturea fasevin concors par jentrâ in ferovie (Carlo Sgorlon, Prime di sere); e jere pûr simpri la ferade di podê contâ. Lis feroviis talianis, cun di fat, lu àn tornât a cjoli a vore cence bati cei (Ivano Urli, Storie di Min)
    Cfr. ferade