sine si|ne [CO]
- s.f. ognidun dai doi fiers luncs fissâts par tiere li che si poin lis ruedis di trens, trams e v.i.: une colone di vagons che si movin parsore di dôs sinis e che partissin di une stazion par rivâ ta che altre (Stiefin Morat, Donald dal Tiliment); la famee e jere restade cuindis agns tal Chaco, e il von al veve lavorât a fâ meti jù sinis plui in presse che al jere pussibil viers l'Oeste. Fin a Mendoza a jerin 700 chilometris (Agnul di Spere, I prâts des Savodagnis)
- s.f. [BF] struture, par solit di metal, che e fâs di vuide par alc che si môf: la sine dal porton
- s.f. (fig.) spec. tal pl., model, orientament o diretive che e puarte a procedi intune cierte maniere: lis autoritâts eclesiastichis a sielzin alore di tignî controlât fin insot, e di scancelâ ancje cu la fuarce, dut ce che al jes fûr des sinis decidudis dal Consei di vescui (Sandri Carrozzo, Jenfri vîfs e muarts)