ferocie
/-ò-/
fe|ro|ci|e
[BF]
-
s.f.
(ancje fig., ancje iperb.)
tristerie grande, mancjance di dûl tal dâ soference e muart:
i concuistadôrs barbars [...] a pôc a pôc si son spoiâts [...] de lôr ferocie (Giuseppe Ferdinando del Torre, Il contadinel. Lunari par l'an bisest 1868)
Sin. tristerie
, crudece
, crudeltât
, ferocitât