fâ la biele vite    [CO]

  1. loc.v. fâ une vite comude o lussuose, cence pinsîrs e cun divertiments"[…] tu fasevis la biele vite pal mont, dopo di vê ruvinât mio fradi, dopo di vê ruvinade la famee…" (Ercole Carletti, Il çoc); "Alore al è deventât siôr e al à fate la biele vite?" (Roberto Ongaro, Cretevierte)
    Sin. gjoldise , fâ la biele gjambe
Components: