fâ la biele vite [CO]
-
loc.v.
fâ une vite comude o lussuose, cence pinsîrs e cun divertiments:
"[…] tu fasevis la biele vite pal mont, dopo di vê ruvinât mio fradi, dopo di vê ruvinade la famee…" (Ercole Carletti, Il çoc);
"Alore al è deventât siôr e al à fate la biele vite?" (Roberto Ongaro, Cretevierte)
Sin. gjoldise , fâ la biele gjambe