estremitât
es|tre|mi|tât
[CO]
-
s.f.
part estreme, finâl o margjinâl di alc:
une cuarde lungje lungje e jere tindude jenfri lis dôs estremitâts di une fonde busoche (Checo Tam, Ombris);
magjârs che a stan inte estremitât Nordest dal paîs [de Slovenie] (Alessio Potocco, Ongjarês maltratâts)
Cfr. code
, fin2
, ôr
, margjin