edificâ
e|di|fi|câ
[CO]
-
v.tr.
fâ une costruzion:
impresis talianis a vevin lavorât agns par edificâ un grant puart sul mâr persian (Carlo Sgorlon, Ombris tal infinît)
Sin. fâ
, fâ sù
, costruî
, tirâ sù
-
v.tr.
(fig.)
fâ une struture complesse, ancje no edilizie o no materiâl:
[sant Pauli] al scrîf intune letare che nol è lât oltri par no vignî a edificâ [comunitâts cristianis] là che altris a vevin za metût lis fondis (Sandri Carrozzo, "Tata, ma chês a son stelis")
Sin. fâ
, fâ sù
, costruî
, tirâ sù
-
v.tr.
(fig.)
fâ cressi in educazion, moralitât, spiritualitât:
ma chest [oratôr] invece, o dîs la veretât, / mi à propri edificât. / Prime che al vadi vie / lu bordai in sagrestie: / "Monsignôr," i disei, / "il so discors nol podeve lâ miei: / l'à penetrât nes visseris del cûr / e l'à di fâ profit, o soi sigûr" (Pieri Çorut, La sagre)