disuman  /-àn/  di|su|man  [CO]

  1. adi. che nol è degn di jessi uman, soredut par tristerie e crudeltâtdaspò de aventure in Grecie e Albanie, al à fat la Resistence, e al è arestât dai fassiscj e tratât in maniere disumane intes galariis des SS (Alessio Screm, Plinio Clabassi, il bas dal Friûl a cent agns de nassite)
    Sin. inuman
    Cfr. trist , crût , crudêl
  2. adi. che nol somee propri des personis o produsût di une personesi sintì un altri ciul, trement, disuman; po, plui nuie… (Amedeo Giacomini, Tal ospedâl)
    Sin. bestiâl