inuman  /-àn/  in|u|man  [CO]

  1. adi. (ancje iperb.) che nol è uman o che no si pues calcolâ uman, soredut par cualitâts negativis che a van cuintri dai valôrs de civiltât, de bontât, de dignitât e v.i.da Jude inuman, e traditôr / par pôcs bêçs ven vindude la bontât (Ermes di Colorêt, II, 112); un rapuart tra grups di personis che si fondi dome su la fuarce, cence il ricognossiment di nissun dirit, in gjenerâl al ven calcolât inuman e inacetabil in paîs che si svantin di sei civîi (Sandri Carrozzo, La colonie)