disoreplui /-ùi/ di|so|re|plui [BF]
-
s.m.
dome tal sing., ce che al è di plui, che al vanze, che al va parsore rispiet a ce che al baste
Sin. soreplui , ecedence
Cfr. prionte , zonte , prevanz , civanz -
av.
viôt cun di plui
:
par ringraziâ che nol veve intenzion di denunziâ il malfat, no i fasè paiâ il cont de cjamare e, disoreplui, al zontâ parsore trê butiliis (Franco Marchetta, Achì no ai viodût une pavee)
Sin. dongje , sore , parsore , soreplui