Dizionari de Lenghe Furlane

dislidrisâ  di|sli|dri|sâ  [AF]

1. v.tr. gjavâ vie di lidrîs:  cu la sape, sul brun de gnot al dislidrisà chês pocjis plantis di sorc cressudis tal ort (Franco Marchetta, Madalene); si divertive un mont a futiçâ: / taiâ, insedâ, cuinçâ, dislidrisâ / la grame se nol ere atri cefâ (Enrico Fruch, Il plevan di Iplis)
   Sin. gjavâ , tirâ vie , slidrisâ , gjavâ di lidrîs , displantâ , distirpâ , disvidriçâ , disvinidrî
   Var. disradrisâ , disladrisâ
2. v.tr. (fig.) eliminâ, gjavâ di plante fûr:  sdrumâ, splanâ, dislidrisâ la furlanetât (fasint fente di tignîle sù cu lis monaducis folcloristichis) e sostituîle cu la italianitât (Riedo Pup, Racket: o sin te vuate); prejudizis inlidrisâts cussì in profonditât no puedin jessi dislidrisâts in pôc timp (Carlo Cecchini, Matteo Fogale, Une esperience di plurilinguisim inte didatiche de matematiche)
   Sin. scancelâ , slidrisâ , displantâ , distirpâ , disvidriçâ , disvinidrî
3. v.tr. (fig.) slontanâ cdn. dal so ambient:  vie pal cuarantedoi, schiriis di trens besteam a dislidrisin de Ucraine, de Russie e dentri vie int di ogni vualece, massime zovins, di sierâ intai lagers (Ivano Urli, Storie di Vera)
   Sin. displantâ , distirpâ , disvidriçâ , disvinidrî , estirpâ , straplantâ , traplantâ