difidâsi di|fi|dâ|si [BF]
-
v.pron.intr.
vê sperance, cuntune cierte sigurece e volontât, che cdn. si compuartarà intune cierte maniere o che alc al sucedarà intune cierte maniere
Sin. crodi , infidâsi , fâ stât , fidâsi- calcolâ che cdn. al disi la veretât, che al sedi tal just e sim.: jo mi difidi di lui in dut e par dut (Giulio Andrea Pirona, Ercole Carletti, Giovanni Battista Corgnali, Il Nuovo Pirona)
- calcolâ che alc al puedi dâ sigurece