dî graciis    [AF]

  1. loc.v. dî o fâ savê che si è contents e che si à ricognossince par alc«[…] Plui indenant o vignarai di sigûr par dîi graciis. E intant bisugne studiâ une forme par no jessi masse obleâts…»» (Carlo Sgorlon, Il dolfin)
    Sin. dî gracie , ringraciâ
Components: