Dizionari de Lenghe Furlane

dî gracie    [AF]

1. loc.v. dî o fâ savê che si è contents e che si à ricognossince par alc:  «Dentri un an, un mês e une dì o sarês contente e o tornarês a dîmi gracie e... e ringraciait il Signôr!» (Pieri Menis, La maghe no fale)
   Sin. dî graciis , ringraciâ

Components:

• dî v.tr., v.intr., s.m.sing.
• gracie s.f., inter., s.m.