dâ fûc    [CO]

  1. loc.v. fâ che alc al tachi a brusâcjoli un cerin e impiâlu; e dâi fûc al gjornâl; e soflâ par che a cjapin i stecs; e meti dentri i vidiçs par che il fûc si nudrissi (Meni Ucel, La Gjis); cualchi timp dopo però il palaç al è brusât: i àn dât fûc. Al jere tal 1979, mi visi come cumò (Checo Tam, Ombris)
    Sin. piâ , impiâ
Components: