conversâ  con|ver|sâ  [CO]

  1. v.intr. fevelâ in dialic, pal plasê di fevelâ o par interès tal frontâ un argoment cence tensionsl'è pre Pieri, / fornît di un biel criteri; / atîf, industriôs, / agricoltôr famôs, / e a conversâ cun lui / si impare ogni dì plui (Pieri Çorut, Viaç da Trivignan a S. Lurinç)
    Cfr. fevelâ , tabaiâ , cjacarâ , discori