civiltât  ci|vil|tât  [FO]

  1. s.f. complès di relazions, di normis e di culture che a caraterizin une societâtintune civiltât che e refude di fondâ il dirit sui rapuarts di fuarce e di domini, come che e pretint di sei deventade la nestre, no si pues acetâ la imposizion di une identitât diferente in sostituzion di chê storiche di une comunitât nazionâl, (Adrian Cescje, Memoriis di politiche linguistiche)
  2. s.f. nivel di evoluzion sociâlune vore di lôr a son de opinion che par judicâ e misurâ il nivel di civiltât di un popul baste nome stazâ e pesâ la magjistrature (Riedo Pup, A restin nome carabinîrs e predis)
    Sin. progrès
    1. nivel alt di evoluzion sociâlducj a vevin reson a sintîju lôr; e ducj a robavin e a copavin in non de civiltât, de democrazie e de libertât dai popui (Tarcisio Venuti, La cjase di Toni)
  3. s.f. cuntun adietîf o une specificazion, maniere di vivi in comunitât daûr di cierts valôrsjo, om di citât, che o vignivi de civiltât dal consumisim, che o vignivi da la Universitât, no jeri stât bon di capî une realtât che si fondave sui afiets plui naturâi (Alan Brusini, Gian Paolo Linda, I forescj); i valôrs e i principis trasmetûts de civiltât contadine, che e ricognòs lis diviersis figuris familiârs e no dome, ti cjape par man e ti vuide a rispietâ i elements plui impuartants de societât (Carli Morandin, Interviste a Attilio Maseri)
  4. s.f. compuartament coret, che al va daûr dal rispiet des normis sociâls e de zentilecerispuindi cun civiltât; [un] conflit, che i furlans no àn mai cirût e là che si son compuartâts simpri cun civiltât (Sandri Carrozzo, Vuere e pâs - Il conflit linguistic in Friûl jenfri vuere cidine e pâs bausarie)
    Sin. coretece , creance , buine crenace , buine educazion , educazion
  5. s.f. complès des carateristichis materiâls, sociâls e culturâls che a identifichin un popul, spec. in rivuart di une cierte ete, aree o fase di svilupsi fevelave des antighis civiltâts di Assur e Babylon, di Sumer… Iskander al cognosseve benon lis liendis di Gilgamesh. Un puint al leave la antighe civiltât dal Elam (e duncje ancje Sumer) al mont dravidic de basse Indie (Checo Tam, Don Franziskus e Iskander); la usance dal pelegrinaç e je cognossude tai popui di civiltât precolombiane de Americhe Latine, che a traviersin lis monts par centenârs e miârs di chilometris par rimpinâsi su lis spicis plui altis e sacris (Antoni Beline, Sant Jacum, là che al finìs il mont)
    Sin. culture
    1. [TS] archeol., paletnol. il complès dai aspiets materiâi e culturâi di une fase di svilup des popolazions antighiste Europe centrâl a vivevin popolazions che a jentravin in chê che si clame civiltât di Hallstatt (Mirta Faleschini, Stefano Magnani, Aldo Candussio, Gaetano Vinciguerra, Protostorie e storie romane in Friûl)
      Sin. culture