cetant  /-à-/  ce|tant  [FO]

  1. adi.indef. che al è in grant numar, in grande cuantitâtvie pal secul XVI la Europe e je scjassade di cetantis rivoltis popolârs (Carli Pup, Il Friûl de Joibe Grasse dal 1511); a vevin infornât e disfornât cetantis mai voltis, e il materiâl al jere lât ben, e vendût (Maria Forte, La tiere di Lansing)
    Sin. une vore , un grum , un mont , tant , trop1 , putrop , un biel pôc
    Var. cutant , mitant
  2. adi.indef. che al alt è in nivel, cualitât, fuarce e v.i.in fabriche al è cetant sunsûr
    Sin. une vore , un grum , un mont , tant , trop1 , putrop , un biel pôc
  3. av. in grande misure, cun grande intensitât, fuarce, volontât e v.i.un moment di riflession suntun teritori che al è cambiât cetant tai ultins cincuante agns (Erika Adami, I lûcs de tradizion in Friûl); "O ai nadât jo in vite mê", e dîs un toc di fantate, cetant biele more, che no rive a vincj agns e che e jentre te aghe (Ivano Urli, Storie di Vera); une epopee ancjemò cetant pôc studiade (Angelo Floramo, Cuintristorie dal Nûfcent 1910-1920)
    Sin. un biel pôc , une vore , un grum , un mont , tant , trop1 , putrop
  4. pron.indef. tal pl., un grant numar di personiscetancj di lôr che a discjariavin li, almancul par cualchi ore, i lôr fastidis, tune legre fraie di amîs (Riedo Pup, I furlans e la ostarie)
    Sin. tant , putrop , trop1 , une vore , un grum , un mont , un biel pôc
    1. tal sing., grande cuantitâtdi timp, par fâ ben il lavôr, a 'ndi vûl cetant, ma e vâl la pene
      Sin. tant , putrop , trop1 , une vore , un grum , un mont , un biel pôc
  5. adi.int., pron.int., av. in proposizions interogativis diretis o indiretis, par domandâ il numar, la cuantitâtcetantis voltis aio di tornâtal a dî? (Sandri Di Suald, Comunicâ la autonomie); cetant ti vuelie ben tô mari?; cetancj àno mandât la adesion ae conference?; al à corût sepi Diu par cetant, che il timp nol à timp, tantis voltis, o no si pues misurâlu (Meni Ucel, Gnot di Avost)
    Sin. trop1
    1. tes interogativis diretis cence enclisi dal pronon subiet aton e tes indiretis al è scuasi simpri in secuence cun "che"cetant che al coste chest maion?; sâstu cetante farine che e covente pe torte?; no sai cetant che al à studiât par chel esam; o sin indaûr cul cont dai bêçs: disimi cetant che o ai di dâti
      Sin. trop1
    2. adi.escl., pron.escl., av. ancje in esclamazions, cun chês stessis carateristichis che al à tes interogativiscetancj bêçs che al coste chel vistît!; cetant no isal biel chel frutin?!; Cui che al va sù pe strade dal Moscjart, di Paluce a Tamau, a un ciert moment al viôt il Freikofel lontan […]. Cetant sanc che a àn bevût chei crets! (Pieri Menis, La vuere sul Freikofel); cetantis che a 'nd à di patînt un om in chest mont! (Riedo Pup, Che al vadi vie); o regjistrìn cheste scopule che nus è capitade, cence cirî di scuindi cetant fuarte che e je (Josef Marchet, Furlans autonomiscj platonics)
    3. s.m. cuantitât, misure, numarmê none, in rivuart al cetant che al meretave durmît, e veve un so metro (Meni Ucel, Messe a straoris)
  6. adi.int., pron.int., av. in corelazion cun "che", intun ciert numar, intune cierte cuantitât, misure, grandece, intensitât e v.i.in chei agns al jere lavôr cetant che si voleve; zontâ aghe cetante che e covente par disfâ dut il zucar
    Sin. trop1 , tant
Proverbis:
  • nissun sa cetancj braçs di budiei che o vin te panze