brusc2  brusc  [CO]

  1. s.m. piçule vissie a pene sot de piel, cun dentri materie infetese une frute si sintive di solit metude in bande, plene di bruscs e, in gjenerâl, brute, al bastave che e les a dâ fûr di bevi tal chiosc par cjapâ mil compliments e invîts a balâ (Cristina Noacco, Faliscjis)
    Sin. bruful , faroncli , madûr , brufule , brugnac