brugnac
/-àc/
bru|gnac
[BF]
-
s.m.
piçule vissie a pene sot de piel, cun dentri materie infete:
al à un brugnac suntune nadie (Giulio Andrea Pirona, Ercole Carletti, Giovanni Battista Corgnali, Il Nuovo Pirona)
Sin. brusc2
, faroncli
, madûr
, brufule
, bruful
, butul
, butule