bibiâsi bi|bi|â|si [BF]
-
v.pron.intr.
pierdi timp, no fâ nuie o fâ alc cence impegn, cence risultât o cence costrut:
e stave a pendolâsi in cusine, o a bibiâsi tor il casson e si lamentave dome pe robe che si jere frusignade (Maria Forte, Cjase di Dalban)
Sin. bibiâ
Cfr. cincuantâle , tichignâ , futiçâ , sbisiâ , pierdisi vie , straviâsi