bibiâ
bi|bi|â
[BF]
-
v.intr.
pierdi timp, no fâ nuie o fâ alc cence impegn, cence risultât o cence costrut:
al è une ore che al bibiee tor di chê siaradure (Giulio Andrea Pirona, Ercole Carletti, Giovanni Battista Corgnali, Il Nuovo Pirona)
Sin. bibiâsi
Cfr. cincuantâle
, tichignâ
, futiçâ
, sbisiâ