batel1
/-èl/
ba|tel
[CO]
-
s.m.
barcje, soredut cul fonts avonde plac par lâ in aghis pôc fondis:
al leve in batel a pes jù pal Cjarsò, là che par antîc al jere un lât (Giovanni Gortani, A la sagre di Mion);
e stave par cjapâ un batel su la rive di un lât (Jolanda Mazzon, Fûr di timp)
Sin. batele
Cfr. barcje
, barcjon
, nâf