batele
/-tè-/
ba|te|le
[CO, TS]
-
s.f.
mar.
barcje, soredut cul fonts avonde plac par lâ in aghis pôc fondis:
cu la batele di un pescjadôr maranês cjatât tun cason di canelis, a son daûr a lâ sù pe Ziline (Diego Navarria, La crepe)
Sin. batel
Cfr. barcje
, barcjon
, nâf