bardasse
/-dà-/
bar|da|sse
[BF]
-
s.f., s.m.
fantat o fantate pronts a dâ prestazions sessuâls o a compuartâsi in maniere imorâl o pôc rispietose, ancje tant che ofese gjeneriche o apelatîf di riclam o di riprovazion gjeneric:
"Ma dimi, ciart tu, parcè âstu tante inclinazion pes feminis, bardasse che tu sês?" (Vincenzo Luccardi, Florean dal Palaç, II, 45);
Amôr jo viôt che al salte di legrece / e tant al rît che propri al si sganasse, / si ben che intal turcàs nol à une frece: / isel deventât mat cheste bardasse? (Gabriele Paciani, Amôr jo viôt che al salte di legrece);
"[…] ancje chê bardasse [di mê fie] e sintarà il so da vê…" (Costantino Smaniotto, Co l'amôr al cimie)
Sin. bardassel
Cfr. birbe
, birbant
, sborât
, buzar
, buzaron
, buzarât
-
s.f., s.m.
fantat o fantate in gjenerâl, caraterizâts dome de etât une vore zovine e no di compuartaments imorâi o pôc rispietôs