avilîsi  a|vi|lî|si  [AF]

  1. v.pron.intr. butâsi jù di morâl, deventâ malinconicma co è vueide la cjanive e il granâr / il puar diaul di splantât e si avilìs (Pieri Çorut, Il cjalçumit); cui che nol si avilìs, al supera ducj i mâi (Ugo Pellis, Catinuta); "Che al no si avilissi: in fonts al è stât bulo e al à fat un biel lavôr. E jo o crôt che scugnedi vignî ricompensât come che a si use tra int oneste…" (Sandri Di Suald, Ah! la provincie)
    Sin. butâsi jù , inmarumîsi , nichilîsi , cruziâsi , dolorâsi , gramâsi , sconfuartâsi , scunîsi , bandonâsi , butâsi vie , disconfuartâsi , discoragjîsi , discunîsi , disperâsi , scuaiâsi , pierdisi , abatisi , aflizisi