aventure  /-ù-/  a|ven|tu|re  [AF]

  1. s.f. esperience o imprese di risultât inciert, cun fats no spietâts e dificoltâts di frontâ, che in plui dal azart o de novitât e pues compuartâ ancje ecitazionce jerial lât a cirî in Libie? Jerial lât a difindi la colonie des menacis dai Inglês, lui che al crodeve tal Imperi? O jerie forsi dome une voie di aventure, di fâ il "bulo"? (Checo Tam, La vuere di Checo); pre Pitin si jere incapriçât di riscjâ la aventure des cuatri ruedis, par dâure tal nâs a ducj, predis e int, che lu calcolavin mancul dal fant di spade (Antoni Beline, Pre Pitin); guviers che lu àn lassât [il popul talian] te miserie e ta la ignorance o che lu àn sglonfât di luianiis, che lu àn strissinât in aventuris disastrosis (Josef Marchet, Sul ôr de buse…)
    Var. venture
  2. s.f. relazion amorose curteCasanova al è stât un grant viazadôr european e al à vût pardut aventuris cun feminis ma al à ancje incuintrât personaçs famôs (Pierluigi Visintin, Friûl e furlans te Histoire de ma vie di Giacomo Casanova)
    Sin. amôr , amoruç , baruchele , gjeromete , relazion , caravane , moroseç , storie