avedin /-ìn/ a|ve|din [CO, TS]
-
s.m.
bot.com.
arbul alt de famee des Pinaciis, lat. sient. Abies alba:
odôrs di peçs e laris o di rôi e avedins (Maria Forte, La tiere di Lansing);
tal bosc neri sgrisui di frêt e di pôra a corevin dilunc i troncs dai pins, dai peçs, dai avedins (Nelso Tracanelli, L'arbul di Nodâl)
Sin. dane
Var. lavadin
Cfr. peç1 , pin1 , brene2 , pigne1 , chite , riscle , gusiele- marang. len di chel arbul, clâr, lizêr e tenar, no tant preseât