avedin  /-ìn/  a|ve|din  [CO, TS]

  1. s.m. bot.com. arbul alt de famee des Pinaciis, lat. sient. Abies albaodôrs di peçs e laris o di rôi e avedins (Maria Forte, La tiere di Lansing); tal bosc neri sgrisui di frêt e di pôra a corevin dilunc i troncs dai pins, dai peçs, dai avedins (Nelso Tracanelli, L'arbul di Nodâl)
    Sin. dane
    Var. lavadin
    Cfr. peç1 , pin1 , brene2 , pigne1 , chite , riscle , gusiele
    1. marang. len di chel arbul, clâr, lizêr e tenar, no tant preseât