Dizionari de Lenghe Furlane

pin¹  pin  [AF, TS]

1. s.m. bot.com. non gjeneric dai arbui simpriverts dal gjenar Pinus:  i pins e i peçs a disbassin i ramaçs sot il pês des slepis di nêf (Josef Marchet, Il cjanâl vistût di blanc); la tiare ad ôr de lagune, là jù, dongje i pins de marine (Dino Virgili, La aghe da pît la cleve)
   Sin. pignocâr ipon.
   
   1. marang. len di chel arbul:  al jere un splaç di tiere sierade di spalts di pin (Pieri Menis, Funerâl a Pâl Piçul)