arsîsi  ar|sî|si  [CO]

  1. v.pron.intr. consumâsi cuntune combustion
    Sin. brusâ , ardi , arsinîsi , brusâsi
  2. v.pron.intr. pierdi dal dut o scuasi dal dut aghe o umiditât, soredut pal soreli o pal cjalti cjamps chenti si arsissin, a cricin sot i pîts, la tiare e à sêt (Dino Virgili, La aghe da pît la cleve); a era una di chê veni bessoli che a si arsissin là pa li gravi (Novella Cantarutti, Il cosacut)
    Sin. suiâsi , secjâsi , brusâsi , arsinîsi
  3. v.pron.intr. (fig.) deventâ une vore magri
    Sin. suiâsi , secjâsi , arsinîsi
  4. v.pron.intr. (fig.) restâ cence sostance, cence fuarce, cence vite e v.i.lis lidrîs culturâls di une tiere […] no puedin arsîsi, ma a scuegnin pluitost incalmâ gnovis ideis bande il futûr (Redazion La Patrie dal Friûl, Rap o vilotis?)
    Sin. brusâ , arsinîsi , brusâsi