arcibolic /-ò-/ ar|ci|bo|lic [BF]
-
adi., s.m.
che, cui che al è une vore trist, ancje cun inteligjence:
ben, chel arcibolic di om, olmât sot un jet un imprest che al fâs di bisugne, ma che no si olse a nominâ, lu cjapà sù […] (Francesca Marini Barnaba, Sagre a Maian)
Sin. diabolic
Cfr. maledet , malandret , osteât , sacramentât , sacraboltât