amirâ
a|mi|râ
[AF]
-
v.tr.
cjalâ, contemplâ cun plasê:
a sagre, te cooperative, tu podevis amirâ ducj i lavôrs di chê manifature (Cristina Noacco, Faliscjis);
o stevi ve cumò a amirâ chel biel lavôr, parcè che […] une madone come chê li o crôt che nancje a Udin no 'nd sedi di confront (Costantino Smaniotto, Co l'amôr al cimie)
Sin. rimirâ
-
v.tr.
considerâ in maniere une vore positive, vê in grande stime:
no podevi fâ di mancul di amirâ la savietât serene di lui, che al veve une vision cussì clare e rampide de realtât (Carlo Sgorlon, Il dolfin);
la int lu amirave par chel so mistîr di artist (Roberto Ongaro, Cretevierte);
un pôc a lu temeva, un pôc a lu amireva (Rosanna Paroni Bertoja, La Selina)
Sin. calcolâ
, considerâ
, preseâ
, stimâ
, vê in bon concet
