rimirâ ri|mi|râ [CO]
- v.tr. cjalâ plui voltis o cun continuitât, cun interès, cun curiositât, cun amirazion: cumò [il cjaruç gnûf] al jere fer sot dal moraron e ducj intorji a cjalâlu, a tocjâlu, a rimirâlu (Dino Virgili, Il cjaruç dai Bas); si jere fermât plui di cualchi volte a rimirâ il cuadri, là sù adalt (Gianni Gregoricchio, Îr e doman)