afezionât
a|fe|zi|o|nât
[CO]
-
p.pass., adi.
viôt afezionâ
, viôt afezionâsi
-
adi.
che al mostre di vê afiet, di volê ben:
om sui cuarante agns educât, afezionât a la famee (Pieri Somede dai Marcs, Mame...)
Sin. tacât
, leât
Cfr. afetuôs
, afietôs
-
adi.
che al è tacât a alc intun leam in cualchi maniere sentimentâl, che al à une passion o predilezion:
sâr Antoni, al puartave inmò lis braghessis a sbuf sore lis cjalcis blancjis e lis scarpis cu la fiube, afezionât ae mode dal Sietcent (Alan Brusini, Come tai romançs)
Sin. tacât
, leât
, apassionât
, passionât