adatât  a|da|tât  [AF]

  1. p.pass., adi. viôt adatâ , viôt adatâsi
  2. adi. che al va ben par une cierte funzion, ativitât, circostance e v.i.gjachete di vilût, bregons a la sport e scarpons tai pîts, no jerin propit la monture plui adatade par lâ a balâ (Roberto Ongaro, Cretevierte); une grafie adatade a dutis lis varietâts dal furlan (Dino Virgili, Dodis puisiis pal Strolic 1966); une sachetute, juste adatade par platâ dentri un cuintribant, e, secont lis circostancis, par podê puartâsi daûr la borse dei bêçs (Giovanni Gortani, La cjargnele dal avout)
    Sin. adat , just , bon