acordâ  a|cor|dâ  [CO]

  1. v.tr. [CO, TS] mus. meti in armonie, meti te juste intonazion lis parts di un strument musicâl o plui struments musicâi tra di lôr
    Var. cordâ , acuardâ
    1. (fig.) meti o cumbinâ in armonie plui elements
  2. v.tr. dâ, soredut di une posizion di autoritât o superioritât"Signôr" i disè "vô che sês cussì bon e misericordiôs, salvait mê mari, lassait che vegni sù in paradîs. O 'nd ai mitûts tancj su la buine strade jo, cu lis mês predicjis, che podaressis ben acordâmi cheste gracie." (Luigi Gortani, La invidiose); "Jo doman i scrîf al colonel di Renato par preâlu di acordâigji une licence" (Vittorio Vittorello, A ogni cost)
    Sin. concedi
    1. fâ content cdn. dantji ce che al vûl o permetintji di fâ ce che al vûl
      Sin. contentâ , secondâ
  3. v.tr. [BF] dâ une incarghe, un compit, un lavôr di fâin chist ultin câs al è tant il assassin, come ancja chel che lu à acordât, di condanâ a la forcja (Antoni Brumat, Compendi di ducj i contegnos pal soldât comun tant in guarnigjon, come in cjamp devant il nemì, cul zurament e i articui di vuera)