- Janez Erat, autôr dal Furlansko-slovenski slovar (28/04/2024)
“O volarès laudâ il fat che il dizionari al sedi une vore trasparent e che al puarti indenant un lavôr pionieristic provant a documentâ in maniere sistematiche la varietât di significâts midiant di une lungje liste di autôrs e publicazionsˮ
Pri pisanju slovarjev gre za svojevrstno strast, nenehno zbiranje in urejanje, osnovni človeški nagon, hkrati koristna in meditativno dejavnost. Dobro se zavedam, da se vsak slovaropisec sooča z nerešljivimi težavami. Pri furlanščini je to moteči dejavnik s strani italijanščine, saj avtorji, ki so znotraj tega projekta navedeni kot vir, niso enojezični. Lei dut
- Vittorio Dell'Aquila, Johannes Mücke, Forskningscentrum för Europeisk Flerspråkighet (27/06/2024)
“Chest dizionari in linie al à il potenziâl di deventâ il riferiment par ducj chei che a àn a ce fâ cul furlan”
The Dizionari de Lenghe Furlane (https://dizionarifurlan.eu/) is a comprehensive monolingual online dictionary for the Friulian language. It offers detailed descriptions of word meanings and example sentences, most of which come from written sources of the Friulian language. The project is managed by the Centri di Linguistiche Aplicade Agnul Pitane (CLAAP) and partially financed by the Friuli-Venezia Giulia region / Agjenzie Regjonâl pe Lenghe Furlane (ARLEF). Operational work on the online Dizionari de Lenghe Furlane commenced in April 2019, and progress has been steady since then. The dictionary is edited by Alessandro (Sandri) Carozzo, an accomplished expert on the Friulian language. Lei dut
- Joan Fontana i Tous, Universitat de Barcelona (1/08/2024)
“No ai nissun dubi che il Dizionari de Lenghe Furlane, cun merit, al deventarà il riferiment pe marilenghe furlaneˮ
A les acaballes del passat mil·lenni, quan em tocava redactar algun treball escolar, disposava sobre la taula les pertinents obres de consulta: en primer lloc, el Diccionari de la llengua catalana de l’Institut d’Estudis Catalans, que acompanyava amb el Diccionari ortogràfic i de pronúncia de Jordi Bruguera, el Diccionari català de sinònims d’Albert Jané, el Diccionari de locucions i de frases fetes de Joana Raspall i Joan Martí i, no en darrer terme, el Refranyer de Joan Amades. Contemplava aquella rastellera de volums i somreia cofoi en adonar-me que el català gaudia d’una profícua bibliografia de referència. Lei dut