zurâ  zu|râ  [FO]

  1. v.tr. (ancje ass.) impegnâsi a fâ alc cun solenitât, ancje cun sacralitâttu âs di zurâ chi denant dal ritrat di nestre mari che no tu disarâs nuie a dinissun (Pieri Menis, Si disarès che e je inventade); vuê che unîts o sês par simpri / e zurant vês dit il sì, / lait dacordo, consolaitsi / e amaitsi gnot e dì (Arturo Zardini, Ai spôs)
    Sin. prometi
    1. (ancje ass.) prometi fedeltât a une istituzionducj i conseîrs regjonâi de maiorance che a àn zurât par furlan al moment dal insediament in Consei, parcè no àno viert il bec invezit di pleâsi […] ai ordins dai partîts centrâi? (Erika Adami, Ddl 68, une leç che e discrimine e e condane ae inciertece)
  2. v.tr. sigurâ cun solenitât che ce che si dîs al è vêral à vût cûr di zurâ in tribunâl che so nono i veve imprometude la braide de Rive Basse, sore che al lave ogni an a fâ il fen par lui (Josef Marchet, Lis predicjis dal muini)
    1. (enf., iperb.) sigurâ, dî cun sigurece[il vin] al jere tant trist, ma tant trist che lu ai parât jù sudant frêt. Asêt, tal zuri, asêt (Antoni Beline, Pre Pitin); veretât o fantasie che e sedi, cui puedial zurâlu? (Josef Cjargnel, La caroce di aur di Sant Martin); "Tal zuri, lu ai sintût jo" (Costantino Smaniotto, Co l'amôr al cimie)
      Sin. , garantî
    2. (enf., iperb.) jessi sigûr, pensâ cun sigurecese o si mostrais pôc cjalts viers di ducj i partîts, ognidun al zure che, sot vie o sês in cunvigne cul partît contrari al so (Josef Marchet, Dongje e lontan); Rico al veve une teolighe che ti piturave lis robis che tu scugnivis zurâ che a jerin veris (Riedo Pup, Il compromesso)
Proverbis:
  • a cui che al zure, crodii pôc; a cui che al sperzure, crodii nuie
  • cui che al è bon di robâ la vacje, al è ancje bon di zurâ che no le à robade
  • cui che al zure il fals al mûr dentri di un an e un dì
  • cui che al zure simpri al è bausâr
  • il fûs cuant che al cole al zure il vêr