zee
/zèe/
ze|e
[CO]
-
s.f.
recipient, pal solit di vencs, di forme plui o mancul semisferiche e pal solit cuntun mani semicircolâr parsore:
"Ce vêso in che zee?…" "Un pocje di robe purcine" (Pieri Somede dai Marcs, L'avocat e la luianie);
Pieri a trê di matine al jere bielzà inviât cu la zee sul comedon viars Udin (Angelo Covazzi, Pieri e la zee)
Sin. cagnestri
, ceste
, cos
, zei
, sbrinzie
Cfr. zaie
-
contignidôr de stesse sorte, doprât une volte tant che scune, soredut tes fameis puaris:
fruts impins, fruts ta la zee / tor di me cres la famee (Pieri Somede dai Marcs, La taule)
-
s.f.
cuantitât di robe tignude in chel recipient:
une zee di pan