vê reson    [FO]

  1. loc.v. jessi intal just e vê ricognossût il fat di jessi intal just, soredut intun contrast jenfri ideis o mûts di fâ diferentscumò nol è il câs di tratâ di cui che al veve reson o tuart in chestis barufis tra papis e imperadôrs (Josef Marchet, Cuintristorie dal Friûl fin sot la Italie); al mi veve dât une multe che propi no mertavi, ma lui al voleve ancjemò vê reson (Jolanda Mazzon, Di là de rêt)
  2. loc.v. jessi intal just tal capî, tal induvinâ, tal previodi e v.i.a Catinuta gji ven scuasi paùra di jessi tant contenta. E veva reson [par vie che dopo lis robis a son ladis mâl] (Ugo Pellis, Catinuta)
    Sin. fâ ben
    1. compuartâsi te maniere juste o intune maniere ben justifcade«Viodistu che o vevi reson a no dî nuie a di nissun» (Raffaele Serafini, Soreli jevât a mont)
  3. loc.v. vê un bon motîfun implant centralistic e nassût in condizions e funzions diferentis, che vuê no àn reson di esisti (Antoni Beline, Ai furlans pal Friûl)
Components: Proverbis:
  • chei che a vain e àn simpri reson
  • cui che al mormore al pense di vê reson
  • se no ai reson, a sparagnâ la bocje o pâr plui bon
  • se reson no ai, miôr che o sparagni la bocje e che o pai
  • se tu vûs vê reson, zighe fuart
  • tes causis a vuelin trê robis: vê reson, savêle dî e cjatâ cui che le dedi