vê miôr
[FO]
-
loc.v.
vê plui plasê, considerâ cun plui favôr, sielzi alc o cdn. prime di altris intune alternative:
al veve miôr dal sigûr une vite dure, cence fantasiis, cence fotis pluitost che une vite comude e sbrendulone; al veve miôr sì i siei montagnârs ruspis, scontrôs, ignorants - ma ancje bogns e ricognossints - che no i siôrs di citât (Pieri Somede dai Marcs, O sielç lis stelis);
«Par cuant pensistu… Par cuant pensaiso di finîle?» i domandave. «Tu puedis ancje dâmi dal tu, se tu vûs», dissal Eliseo. «Scusait, mi soi sbaliât». «Ma jo o ai miôr se tu mi dâs dal tu» (Carlo Sgorlon, Prime di sere)
Sin. predilizi
, preferî
, privilegjâ
, vê miei
Components:
-
miôr
adi.inv., av., s.m.sing., s.m.inv., s.f.inv.
-
vê
v.tr., v.aus.