tocjâ cul dêt    [CO]

  1. loc.v. tal sens leterâl, svicinâ un dêt a alc o a cdn. fin a vê contat, a sintî a tastchei purcituts di tiere che a sbrissin di sot dai claps intal ort e che si rondolin a balute une volte tocjâts cul dêt (Romano Binutti, Cucant capis, cais e trilobitis)
  2. loc.v. (fig.) controlâ, verificâ, fâ esperience diretefin che [la disgracie] no si le tocje cul dêt […], si mantegnin i costums di simpri (Franco Marchetta, Madalene)
    Sin. tocjâ cun man , tocjâ cu la man
  3. loc.v. (fig.) jessi li li par otignî o rivâ a otignî
    Sin. tocjâ cu la man
  4. loc.v. (fig.) in espressions che a vuelin dî che alc imagjinât, insumiât al somee propit concret
    Sin. tocjâ cu la man
  5. loc.v. in espressions che a vuelin dî che alc, soredut un element dal paisaç, si viôt une vore net e al somee une vore dongjeil cîl al jere net, cussì vicin che al pareve di tocjâlu cul dêt (Pieri Menis, La vuere sul Freikofel)
    Sin. tocjâ cu la man
Components: