tocjâ cul dêt
[CO]
-
loc.v.
tal sens leterâl, svicinâ un dêt a alc o a cdn. fin a vê contat, a sintî a tast:
chei purcituts di tiere che a sbrissin di sot dai claps intal ort e che si rondolin a balute une volte tocjâts cul dêt (Romano Binutti, Cucant capis, cais e trilobitis)
-
loc.v.
(fig.)
controlâ, verificâ, fâ esperience direte:
fin che [la disgracie] no si le tocje cul dêt […], si mantegnin i costums di simpri (Franco Marchetta, Madalene)
Sin. tocjâ cun man
, tocjâ cu la man
-
loc.v.
(fig.)
jessi li li par otignî o rivâ a otignî
Sin. tocjâ cu la man
-
loc.v.
(fig.)
in espressions che a vuelin dî che alc imagjinât, insumiât al somee propit concret
Sin. tocjâ cu la man
-
loc.v.
in espressions che a vuelin dî che alc, soredut un element dal paisaç, si viôt une vore net e al somee une vore dongje:
il cîl al jere net, cussì vicin che al pareve di tocjâlu cul dêt (Pieri Menis, La vuere sul Freikofel)
Sin. tocjâ cu la man
Components: