tecje /tè-/ te|cje [CO]
-
s.f.
pignate avonde largje e no tant alte, par cuei sul fûc o in câs tal for:
dislidi la panzete a daduts intune tecje cul vueli, zontâ l'asêt e lassâ suiâ ben (Giorgio Pascoli, Il Litum: jerbis salvadiis te cusine);
"E fermiti un pûc! Talia a à sù la tecja dal bacalà. Ti zarâs dopu" (Nelso Tracanelli, Carera)
Cfr. cite , padiele , fersorie , pignate- cuantitât di robe tignude in chê pignate