tacâ farie    [CO]

  1. loc.v. (coloc.) scomençâ a fevelâ cun cdn., in gjenar soredut pal plasê di cjacarâ o cuntun pretest par cognossisi o ancje lant indevant a tabaiâ masseintant che al spiete il rest indaûr, al tache farie cuntun altri viandant, un cjacaron (Giovanni Gortani, Il viaç di Vidisson)
    Sin. tacâ boton
    Cfr. tacâ discors
Components: