tacâ boton    [CO]

  1. loc.v. (coloc.) scomençâ a fevelâ cun cdn., in gjenar soredut pal plasê di cjacarâ o cuntun pretest par cognossisi o ancje lant indevant a tabaiâ massesi visave che i doi fantats si voglonavin e che a cirivin in dutis lis manieris di tacâ boton (Alan Brusini, Come tai romançs); jo o fâs il bulo e i dîs alc par francês, sierantmi ancje il nâs par rindi lis peraulis plui dongje pussibil a un vêr francês di marilenghe. Dopo cualchi batude la francese e va vie. Nol è simpri facil tacâ boton (Checo Tam, La maree nere)
    Sin. tacâ farie
    Cfr. tacâ discors
Components: